Dormise bine in acea noapte. Cum nu mai dormise de multa vreme. Se ridica optimist din pat si se indrepta catre fereastra. Uitandu-se afara, i se intarira convingerile, cum ca urma sa fie o zi frumoasa, una speciala.
Se plimba prin apartament, dar nu gasi pe nimeni acasa. Se uita prin camere, dar nu gasi nici un biletel. I se paru un pic ciudat, ca nici mesaje pe telefon nu avea, dar nu dadu prea mare importanta intamplarilor. Isi lua cafeaua, desfacu un pachet nou de Marlboro rosu si iesi pe balcon sa se bucure de soare.
Realiza ca nu avea nimic de facut in acea zi. Nu trebuia sa mearga la facultate, de la munca isi luase liber, iar toti prietenii ii erau plecati din localitate. Nedorind sa se lase descurajat de circumstante, puse rapid o pereche de blugi pe el, trase camasa favorita peste umeri, se incalta cu tenesii noi si iesi pe usa.
Soarele puternic ii justifica complet alegerea de a purta ochelari, dar chiar de ar fi plouat, tot ar fi avut ochelarii rosii, in stil Texan, pe nas. Se simtea bine. Chiar foarte bine. Cum nu se mai simtise de mult. Zambea continuu. Si mergea mai saltat, ca si cum ar fi dansat. Avea impresia ca joaca intr-o reclama proasta, in care toate damele ii zambesc si toti domnii isi scot palaria in fata lui. Pana si cainii dadeau din coada cand il vedeau.
La cativa metri in fata lui, o domnisoara cobori din autobuz si facu stanga, in sus pe Ion Campineanu. Purta un sarafan de culoarea florilor de ciresi si niste sandalute cu curea subtire. Parul saten deschis ii depasea umerii si ajungea pana in dreptul carligelor de la sutien. Numai ca nu purta sutien. El nu vedea acest lucru, dar isi dadu seama dupa modelul sarafanului. Nu avea cum sa poarte sutien pe sub el. Nu apuca sa ii vada bine chipul, astfel ca hotari sa o urmareasca. Oricum mergeau in aceasi directie.
Se opri langa o florarie si se apleca sa miroasa niste lalele. Dintr-un motiv sau altul, el se ascunse dupa un stalp, sa nu fie vazut. Isi dadu seama cat de ridicol pare, un barbat in toata firea ascuns dupa un stalp cu un diametru de doua zeci de centimetri, asa ca se apleca sa isi relege sireturile. Se intreba ce sa faca. Ii parea draguta, si cum nu avea cu cine sa isi petreaca ziua, nu i-ar fi displacut compania ei chiar deloc.
Se pierdu in ganduri si nu observa ca domnisoara incetase a mai mirosi lalelele si isi continua acum drumul. Ajungand la intersectie, observa ca alearga si traverseaza neregulamentar strada, doua zeci de metri mai jos de el. Se simtea increzator si ar fi dorit sa fuga dupa ea, sa o acompanieze, sau sa ii ceara un numar de telefon macar. Astepta culoarea verde a semaforului.
Traversand, ochii ii strabateau prin aglomeratie, incercand sa regaseasca silueta domnisoarei. Deodata, ochelarii ii cazura de pe nas. Scapa si telefonul din mana si nu mai putu sa priveasca. O durere mare il chinuia in jurul soldului si in spatele capului. Isi dadu seama ca nu mai statea in picioare. Era intins pe jos, in mijlocul strazii, si o lumina puternica il zgaria pe ochi. Reusi intr-un final sa distinga cateva siluete in jurul sau. Pareau ca ii vorbesc. Buzele li se miscau, dar nu auzea nimic. Incerca si el sa le raspunda, dar nu isi auzi nici macar propriile cuvinte. Incerca sa se ridice, dar nu fu in stare. Nu stia ce se intampla cu el. Oamenii se strangeau din ce in ce mai multi. Se gandea la domnisoara care traversase in graba. Vroia sa le spuna oamenilor sa il ajute sa se ridice, ca sa isi poata continua drumul.
Un barbat mai in varsta, cu o mustata carunta si stufoasa se apropie de el si se lasa in genunchi. Ii lua incheietura in palma si se uita cateva clipe la ceas. Isi dadu seama ca domnul, care ii aducea aminte de bunicul sau, ii verifica pulsul. Pentru prima oara, ii trecu prin minte varianta unui accident.
Nu trecu mult timp. Dintr-un motiv sau altul, nu era speriat. Se uita nedumerit la oameni, dar nu era speriat. Spatele nu il mai durea, si nici capul. Nu putea sa se miste, si se simtea foarte, foarte usor. In stanga, o observa pe domnisoara pe care o urmarise. Avea ochi verzi si pistrui pe obraji.
Ii zambi . . .
